“Nu-mi pun implant că dacă mi-l respinge organismul?!” este, probabil, cea mai frecventă teamă pe care o au pacienții când vine vorba de înlocuirea unui dinte lipsa. În medicină, eșecurile există. Este un adevăr și trebuie luat ca atare. Lucrăm cu țesut biologic, cu organismul pacientului care poate reacționa într-o infinitate de moduri, cu sisteme imunitare diferite și cu sensibilități diferite. De multe ori, cauzele eșecurilor sunt cunoscute, dar de foarte multe ori nu. Ce este sigur, însă, este că un implant dentar nu poate fi respins de organism. Și iată de ce: majoritatea materialelor folosite în stomatologie și în medicină în general, sunt BIOCOMPATIBILE. Ceea ce înseamnă ca ele sunt, în general, bine acceptate de organism, că “se potrivesc” și sunt asemănătoare țesuturilor din vecinătatea zonei în care acestea sunt utilizate. Și, astfel, lucrurile merg așa cum ne dorim. Ei bine, situația este diferită în cazul implanturilor. Acestea sunt realizate din materiale BIOINERTE. Asta înseamnă nu că se potrivesc, nu că sunt bine acceptate, ci că sunt INVIZIBILE pentru organism. Corpul nostru pur și simplu nu sesizează că ele sunt acolo. Practic, se realizează în os alveola în care urmează să inserăm implantul, introducem implantul, iar ulterior osul se vindecă în jurul acestuia, fără să “știe” că este ceva acolo. Concluzia? Organismul nu poate respinge ceva ce nu știe că există.
Eșecurile în cazul implanturilor vin din cu totul alte cauze și de aceea este necesar să avem în vedere mai mulți factori atunci când optăm pentru înlocuirea dintelui lipsa cu un implant. Primul pas este alegerea medicului. Un chirurg talentat și dăruit va știi exact ce parametrii trebuiesc respectați ca să evite un eșec. Un exemplu ar fi grija pentru mediul steril din cabinet. Știați că dacă, din momentul în care chirurgul ia implantul în instrumentul de inserare și până în alveola creată, acesta atinge buzele, obrazul sau limba pacientului nu mai poate fi inserat? Pentru că în cavitatea bucală găsim milioane de bacterii, contactul implantului cu dinții sau părțile moi este total interzis. Implantul dentar trebuie să ajungă din cuțiuta lui direct în os. Un alt aspect extrem de important este să ne asigurăm că medicul știe toate problemele de sănătate pe care le mai avem și toate tratamentele pe care le luăm, indiferent că au sau nu legătură cu dantura. Problemele cardiace, diabetul sau osteoporoza cresc riscul unor eșecuri chirurgicale, precum și multe medicamente pot afecta sau întârzia vindecarea osoasa. De asemenea, chirurgul ar trebui sa ceara un set complet de analize înainte de operația de inserare a implantului. Mai mult decât atât, ulterior înserării implanturilor, pacientul va primi o listă cu indicații post chirurgicale. Acestea se referă la ce are voie și ce NU are voie pacientul să facă în zilele care urmează intervenției. Deloc de neglijat, deși mulți o fac. Fiecare indicație și contraindicație are un scop și un motiv pentru care se află pe acea lista. Neglijarea lor poate duce ușor la pierderea implantului, deși poate par lucruri minore. Aici intervine un factor care iese din sfera de control a medicului. Indiferent cât de competent este chirurgul și indiferent cât de bine merg lucrurile în timpul intervenției, dacă pacientul acasă nu respectă ce i se recomandă,lucrurile pot merge din rău în mai rău și asta nu este ceva ce poate fi controlat de către personalul medical.
În concluzie, implantul dentar nu este NICIODATĂ respins de organism pentru că acest lucru nu este posibil din punct de vedere fizic și biologic.
Implantul dentar este cea mai recomandată și cea mai elegantă metodă de a înlocui unul sau mai mulți dinți lipsă. Făcută în condiții optime și cu toate măsurile de precauție luate, nu există motive reale să ne temem de această intervenție scurtă și de rutină, în ziua de azi. Un dinte lipsă poate cauza probleme multe și amânarea înlocuirii lui nu face decât sa complice planul de tratament.
Dr. Ruxandra Ciltea
? 0720118771
Mail: dr.ruxandra.ciltea@gmail.com
Ig: dr.ruxandraciltea
Fb: Dr. Ruxandra Ciltea
